|
|
Tehnica pescuitului cu undiţă şi plută pare a fi foarte simplă, iar dotarea este clasică: undiţa, firul, pluta, plumbii, cīrligul şi momeala. Nu este īnsă indiferent ce fel de undiţă folosim, cīt de rezistent este firul, cum este pluta şi la ce adīncime este reglată momeala. Apoi, trebuie avută īn vedere şi reglarea greutăţii cu pluta, alegerea cīrligelor şi a momelii. Īn această privinţă există foarte multe păreri ale pescarilor mai mult sau mai puţin consacraţi, dar voi īncerca īn cele ce urmează să prezint cīteva dintre cele mai folosite procedee, care au dat rezultate īn cele mai multe situaţii. Astfel, lungime undiţei trebuie aleasă īn funcţie de distanţa la care sīntem nevoiţi să pescuim. Pentru pescuitul de pe mal trebuie undiţe mai lungi, iar pentru cel din barcă ceva mai scurte.
Īn general, pentru pescuitul de pe mal, cele mai folosite sīnt undiţele de 5 sau de 6 metri, care se aleg dintre cele mai uşoare, chiar dacă vergile de carbon existente acum īn magazinele de profil sīnt ceva mai scumpe. O vargă cu greutate mare creează disconfort pescarului şi chiar īl poate īmpiedica să prindă peşte, pentru că este necesar un efort foarte mare pentru īnţeparea peştelui. Un exemplu de lungime corectă a vergii, dacă pescuim la 5-6 metri de mal şi la o adīncime de circa un metru, aceasta trebuie să fie de 6 metri şi chiar mai lungă, dar destul de uşoară pentru a fi foarte uşor de manevrat.
La pescuitul cu pluta folosim un fir cīt mai subţire posibil, avīnd totuşi grijă să corespundă cu greutate peştelui pe care-l putem prinde acolo unde mergem. E destul de greu, mai ales atunci cīnd pescuim īntr-o apă necunoscută, unde mergem pentru prima dată, dar ne putem orienta de la ceilalţi pescari care pescuiesc alături de noi. Teoretic, cu un fir de 0,18 mm se poate prinde şi un ciortan de un kilogram, dacă pescarul are suficientă răbdare a-l obosi corect. E destul de greu să-ţi stăpīneşti graba atunci cīnd ai īn cīrlig un peşte ceva mai mare şi din cauza asta mulţi scapă. Este bine ca firul să nu fie legat direct la vīrful undiţei, adică la capătul ultimului segment al vergii, ci să fie făcut un nod pe următorul segment, iar la capătul vergii firul să fie trecut doar printr-un ochi fie dintr-un fir ceva mai gros, fie din furtun de cauciuc rezistent.
La pescuitul de pe mal, lungimea firului nu trebuie să depăşească lungimea vergii cu mai mult de 20 sau 30 de centimetri, dar nici nu este bine să fie egală cu aceasta, pentru că va face probleme la īnţeparea peştelui, īn special la pescuitul de fineţe, la caras, roşioară, plătică şi chiar la ciortan. De asemenea, un fir care nu este bine echilibrat cu undiţa va crea dificultăţi la aruncare şi va face aproape imposibilă fineţea īnţepării, dar şi dacă peştele este prins, va fi foarte greu de scos pe mal. Este preferabil ca firul să plutească la suprafaţa apei şi să nu stea scufundat pentru că influenţează sensibilitatea plutei. Sīnt īnsă situaţii cīnd acest lucru nu este posibil din cauza vīntului şi atunci, cīnd se crează curenţi īn apă, iar pluta tinde să se deplaseze la dreapta sau la stīnga, firul de la plută la vargă trebuie scufundat sub suprafaţa apei.
Īn ce priveşte plutele, acum sīnt pe piaţă o mulţime de sortimente, care mai de care mai atractive ochiului. Nu după aceasta trebuie alese. Mărimea şi implicit greutatea plutelor se alege īn funcţie de plumbul folosit şi neapărat īn funcţie de talia peştelui pe care avem şansa să-l prindem atunci cīnd mergem la baltă. De exemplu, pentru pescuitul crapului mare sau pentru cel la peştii răpitori este preferată o plută de calibru mai mare, iar pentru peştii de talie mică şi care trag foarte fin plutele vor fi subţiri, cu forme cīt mai hidrodinamice.
_______________________________________
http://www.micro-ferma.com
|
|
