|
|
MREANA (bârcaci, breană, jamă, imbreană, imreană, mireahnă, mbreană, umbreană). Ocupă un loc de frunte între pestii preferati de pescari.
Trăieste în apele curgătoare repezi si reci, cu vâltori si bulboane adânci, cu fund nisipos sau pietros, mai degrabă usor tulburi decât limpezi, finnd un peste sperios. Este răspândită în Dunăre si afluentii săi, în râurile colinare si de ses, până în zona lipanului.
Spre părtile mai de sus ale acestor ape, spre zona lipanului, se întâlneste o specie înrudită (Barbus meridionalis), de o talie mai mică, căreia riveranii îi spun tot mreană, dar si jamlă, jamnă, jimblă, moioagă.
Mreana are corpul fusiform, capul prelung, gura dispusă subterminal cu buze cărnoase si patru mustăti groase. Aripa dorsală si coada sunt putin scobite. Culoarea spatelui este închisă, albăstrui-cenusiu-verzuie, pe lateral este argintie cu pete mici, negre, iar pe burtă este albă. Solzii sunt mărunti, înotătoarele pectorale ventrale si anale sunt puternice si au culoarea portocalie sau rosie.
Obisnuit are 25-60 cm si o greutate de 0,4-1,5 kg, ajungând usor la 3,5 kg. În Dunăre s-au prins si exemplare de 9-10 kg. Dimensiunea minimă permisă pentru retinere este de 27 cm.
Mreana se hrăneste pe fundul apei, mai mult noaptea, cu insecte, viermi, moluste, larve. Iarna se adună în cârduri, în cuptoarele de sub maluri si pe fundul bulboanelor, fără să se hrănească. Perioadele optime de hrănire ale mrenei sunt: martie - aprilie, când iese din hibernare înainte de boiste si septembrie - octombrie. Perioada de reproducere este primăvara, în lunile aprilie - mai, când migrează pentru depunerea icrelor, urcând în zona lipanului.
Pescuitul. Locurile în care se va căuta sunt: marginile suvoiului, după diferite obstacole din apă (copaci, stânci, insulite), golfurile din marginea vadului si în curentul puternic al apelor. Factorii prielnici sunt apa tulbure, crescută după ploaie si zilele căldute, cu cerul acoperit. Nădirea se va face cu câtiva bulgări de pământ amestecati cu grâu, arpacas sau viermusi. La mreană se pescuieste mai ales cu două tipuri de momeli:
* primăvara si toamna sau vara, pe apă tulbure, cu râme de pământ mari, rosii sau cafenii;
* vara, pe caldură, cu brânzeturi (cascaval, brânză topită, etc.), cât mai fermentate, amestecate cu mămăligă făcută cocoloase.
Mreana se poate pescui si cu pluta, însă rezultatele cele mai bune se obtin pescuind cu plumbul greu si cu lanseta.
Metoda cu pluta se practică în special vara, în apele mai linistite în care se poate intra. Se aruncă oblic, în susul apei, repetând lansările si explorând toate locurile posibile. Momeala trebuie schimbată des, de câte ori râma este sfâsiată sau brânza sfărâmată. Se poate folosi:
* fie o bologneză de 6-7 m, caz în care se foloseste o mulinetă usoară, fir de 0.18 mm, plută tip morcov sau picatură si cârlige Cristal nr. 10-12 legate direct, fără forfac.
* fie o vargă de 4-5 m, plută destul de mare ca să sustină momeala si plumb până în 8-10 g, functie de forta curentului. Firul, textil sau nylon de 0.35-0.40, cu strună din nylon ceva mai subtire. Plumbul culisant, sferic sau în formă de olivă, se pune deasupra strunei. Cârligele, de mărimea 4-6. Se pot folosi si două strune, una mai lungă cu 3-5 cm; în acest caz se pun în cele două cârlige nade diferite.
Pescuitul mrenei cu plumb pe fundul albiei. Se poate folosi o lansetă de 2.40-3.00 m, cu actiune 40-80 g, echipată cu o mulinetă medie, iar pe tambur va fi un fir de 0.27-0.35. Cârligele Cristal nr. 2-6, cu tijă lungă sau scurtă, în functie de momeală, vor fi legate cu forfac de 0.25 m. Plumbii vor fi suficent de grei pentru a sustine momeala pe loc în suvoi. În cârlig se vor pune larve de rusalii sau burlăi, râmă rosie, coropisnită, greiere, lipitoare, brânză fermentată (cu miros pronuntat), vierme de carie, sânge închegat, buchet de viermusi, mămăligă, pâine.
*
Aruncarea se va face oblic, în susul apei, calculând, după curent, unde se va aseza plumbul greu. Dupa ce plumbul s-a asezat în albie, se verifica dacă nu s-a prins de vreo piatră si că struna alunecă usor prin gaura din plumb. Din când în când se miscă plumbul sau chiar se ridică usor, ca să se mute, purtat de forta curentului, mai la vale. Tinând mâna pe vargă, se simte necontenit o vibratie, produsă de struna care taie apa. Muscătura mrenei este foarte brutală, urmată de câteva smucituri puternice, de parcă ar bate cineva struna în adâncime. Acesta este momentul când se va răspunde prompt.
*
Înteparea trebuie să fie energică, dintr-o singură miscare, pentru a învinge curentul apei si frecarea strunei prin plumb, după care se poate învinge mreana prin calm si pricepere.
*
Drill-ul. Mreana este un peste puternic, care o va lua, de obicei, în josul apei, târând plumbul greu la fund. Dacă e foarte mare, trebuie să i se elibereze fir sau, dacă malul este liber, să fie petrecută de-a lungul lui. Tot timpul trebuie strunită (frâna mulinetei are o mare importantă), cu firul permanent întins si tinută departe de malul cu vegetatie sau de alte ostacole. În acelasi timp se încearcă ridicarea ei la suprafată. Din când în când, mreana se opreste, întepenindu-se la fund si dând impresia că s-a agătat de ceva. Atunci, câteva smucituri scurte ale vergii, sau lovirea repetată a acesteia cu dosul mâinii o vor face să plece iarăsi. Aducând-o încet spre mal, se va încerca ridicarea ei cu botul deasupra apei. Lupta nu se va încheia nici când se va vedea mreana întoarsă pe spate. Pare că învie dintr-o dată, recăpătându-si puterea si avântându-se spre larg si, dacă nu va fi strunită cu pricepere, e posibil să rupă cârligul, struna sau firul si să plece. Rezistenta si lupta mrenei este mai dârză vara, pe caldură. Toamna nu se zbate atât, probabil din cauza grăsimii acumulate, care o îngreuiază.
_______________________________________
http://www.micro-ferma.com
|
|
